duminică, 13 noiembrie 2011

Cand visele capata contur

Până azi Poiana cu Permacultură era un vis, era o idee, era un concept, era un brand nou, era ceva sau poate altceva. Era un vis, poate neînţeles de multă lume, poate vag sau poate neînsemnat. Dar astăzi, duminica, 13 noiembrie 2011, visul numit Poiana cu Permacultură a început să capete contur.
"VINovaţi" de acest fapt sunt 4 oameni entuziasti care au ignorat frigul de afara si, folosind intrumente sau materiale precum foarfece de tăiat crenguţe, sapă, greblă, lopată, furcă de săpat, sticle de plastic, găleţi de apă, stropitoare, cutter, au început să traseze conturul Poienii cu Permacultură.

Eh, dar să începem cu începutul, început care a fost de-a dreptul incendiar:




Aşa cum îi şade bine românului, ne-am aşezat mai întâi la o vorbă şi o cană cu vin fiert, langă vatra improvizată din spatele casei. Aşa de-ampicioarele, înfiguraţi de pe drum, mai ales băieţii veniţi cu bicicleta, am sorbit cu poftă licoarea fierbinte şi dulce care, ceşcuţă după ceşcută, cănuţă după cănuţă, ne-a încălzit progresiv trupul şi sufletul şi ne-a alimentat cu energie şi dorinţă de a face ceva.

Şi pentru că dorinţă aveam, energie avea, am terminat vinul şi ne-am pornit la treabă. Fiecare dintre noi şi-a ales ce să facă:
- Iulian a ales să folosească sapa şi grebla pentru a curăţa zona gardului de buruieni.
- Sid a ales să scoată lăstarii de pruni.
- Eu şi cu Sorin ne-am apucat să tăiem butaşii de măceşi. Iar pentru ca treaba asta a mers foarte repede, am trecut la altele.
- Sorin a taiat sticlele de plastic, impreuna cu Iulian
- Eu am făcut câteva gropi cu ajutorul unei furci de săpat şi a unei lopăţele mici de grădinărit.
- Apoi am cărat apă
- Sorin a plantat măceşii
- Sid a lărgit gropile pentru lăstarii de pruni cu ajutorul lopeţii universale pe care am reparat-o între timp, după ce ce rupsese mânerul. (i-am pus coada de la furcă)
- Eu şi Iulian am plantat pomişorii. Eu ţineam pomii, iar Iulian tăgea pământul în groapă.
- Sid şi Sorin ne-au ajutat cu udatul.
Şi uite aşa, lucrând în echipă, coordonându-ne ad-hoc, fără a avea un şef, fără să fim plătiţi de cineva, fără să aşteptăm vreo recompensă, am terminat treaba în aproximativ 3 ore. Iată ce a ieşit:

Conturul Poienii

Acum Poiana cu Permacultură are contur. Cel puţin un început de contur. Pe o latură. 
La o acţiune viitoare, poate cu mai mulţi vizitatori vom face contur şi pe cealaltă latură. Poate îl vom mai îngroşa pe acesta. Iar după aceea vom începe să adăugăm culoare şi vom continua să punem suflet, până când visul denumit Poiana cu Permacultură va deveni realitate.

Tot astăzi am înregistrat câteva premiere:
- A fost pentru prima dată când am gătit ceva în Poiana cu Permacultură, chiar dacă am "gătit" doar vin fiert. Vatra "rocket stove" a funcţionat foarte bine. A pornit de la a doua încercare şi am ars doar câteva crengi uscate de nuc. Am avut foc cât să fierbem 2 l de vin roşu în 3 şarje.
- A fost pentru prima dată când altcineva, în afară de mine şi cei din familie, a vizitat Poiana cu Permacultură pentru a doua oară. Bravo Sid! Meriţi un premiu. La cât mai multe vizite!
- A fost pentru prima dată când am reuşit să adun un grup mai mare de 2 persoane în  Poiana cu Permacultură. Dacă acum am fost 4, sper ca la următoarea întâlnire să ne adunăm 8. Apropo, dacă aveţi prieteni care vor să vină, aduceti-i.
- Cred că pentru mulţi dintre noi, cei de acolo, a fost pentru prima data cand am făcut ceva. De exemplu pentru mine a fost prima dată când am tăiat butaşi de măceşi. Multumesc Sorin pentru că m-ai învăţat cum se face!

Şi pentru că tot am început cu mulţumirile, vreau să mulţumesc mai întâi celor care au fost prezenţi fizic la întâlnire. Dar vreau să le mulţumesc şi celor care chiar au vrut să vină dar au fost reţinuţi de o mulţime de alte împrejurări. Ştiu că aţi fost alături de noi cu gândul. Vă aştept cu drag la următoarea întâlnire.

Până va veni zăpada şi îngheţul voi mai face câteva vizite în poiana cu permacultură. Cel mai probabil vor fi vizite neplanificate. Mă voi strădui totuşi să le anunţ cel puţin cu o zi înainte, în cazul în care mai sunt doritori. Vreau să mai plantez câţiva măceşi pentru că pare o treabă uşor de făcut şi chiar vreau ca de la anul, gardul viu să capete o formă. De asemenea vreau să mai adun iarba, paie şi frunze, acum cât sunt uscate si să le fac grămada, pentru a se face mulci până la primăvară.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Chemare la Adunare - 12 noiembrie 2011

Probabil va fi ultima mare adunare permaculturala de anul acesta. Haideti cu mic si mare în Poiana cu Permacultura! Hai sa mai facem puţină permacultură aplicată înainte să vină zăpada şi gerul!
Chemarea este pentru sambata aceasta, 12 noiembrie.
Se anunţă întâlnire mare. Am vorbit cu câţiva oameni şi unii mi-au zis că vin sigur, alţii că s-ar putea să vină.

Ce vom face?

Vom planta pruni si macesi pe post de gard viu!
Operaţiunile sunt următoarele:
1. Taiere butasi de maceşi de aproximativ 30 cm lungime. Unelte necesare: foarfeca, manusi (exista)
2. Scoaterea din pământ a lastarilor de pruni (multi dintre ei cred ca sunt crescuti din sâmburi). Unelte necesare: cazma, lopata (exista lopata universala ce poate fi folosita si pe post de cazma, ar fi util sa daca am avea mai multe)
3. Curatare zona de langa gard de buruieni. Unelte necesare sapa, grebla (exista, nu sunt de cea mai buna calitate, dar se poate lucra cu ele, daca aveti pe acasa, aduceti).
4. Saparea gropilor pentru plantat. Unelte necesare: cazma (nu exista decat o lopata universala)
5. Scoaterea apei din put si caratul acesteia la zona de plantare. Unelte necesare: galeti (exista 3 galeti de 10l o stropitoare si la nevoie mai exista inca 2 galeti mai mari, de 20 l)
6. Taiere fund sticle plastic ce vor fi folosite pentru a acoperi butasii de macesi. Unelte necesare: cutter, foarfeca (exista)
7. Plantarea propriuzisa. Unelte si materiale necesare: galeata, stropitoare, lopata, sticle de plastic, manusi, puieti/butasi (exista)
8. Strangerea de frunze sau alte materiale vegetale folosite pe post de mulci. Unelte necesare: grebla, furca (exista)
9. Distractie si voie buna pe tot parcursul lucrarilor. Unelte necesare: simtul umorului, atitudine vesela si dorinta de a face lucrui impreuna cu alti oameni la fel ca tine.

Surse de incalzire?


In primul rând căldura sufletească, la care mai putem adăuga un vin fiert sau un ceai fierbinte de măceşe făcut pe rocket stove-ul făcut impreună cu Robert.
Apropo de macese, am vazut ca in Mega Image costa aproximativ 28 lei kg. In Poiana cu Permacultura sunt gratis si la discretie. Veniti de luati!

De ce să vii si tu?

- Pentru că jocul e mai frumos atunci când suntem mai mulţi
- Pentru că în felul acesta interacţionezi cu oameni care gandesc la fel ca tine.
- Pentru că faci mişcare în aer liber şi face bine la sănătate.
- Pentru că ai ocazia să te distrezi şi să te simţi bine.
- Pentru că ne e dor de tine!
- Pentru că ai motivele tale.

Te aşteptăm cu drag!

luni, 7 noiembrie 2011

Ceapa şi Usturoiul

Anul ăsta a fost o vreme tare ciudata. Ma rog, de obicei noi oamenii spunem despre vreme că este ciudată pentru că este imprevizibilă. Anul acesta au fost insă treceri  bruşte de la frig la cald in primăvară si de la cald la frig în toamnă. Aşa că răsadurile mele de salată pe care le-am plantat în stratul înalt cu doar 2 zile înainte să vină frigul, nu prea au mai avut ocazia să îşi ia avânt, au rămas cam micuţe, iar unele nu s-au mai prins deloc. După o lungă perioadă de secetă a urmat o scădere bruscă de temperatură de la 20-25 de grade ziua la 10-15. Sălăţelele se zbat sărăcuţele să supravieţuiască, dar e şi frig, e şi secetă, le este greu.

Salata

Şi pentru că nu am mari speranţe să mai recoltez ceva salată până vine zăpada şi gerul precum şi pentru că mai aveam încă foarte mult spaţiu în stratul înalt făcut recent împreună cu Iulian şi cu Robert, am decis să plantez ceapă şi usturoi. Puse încă din toamnă, arpagicul şi căţeii de usturoi, până în aprilie se fac numai bune de mâncat.
Aşa că am decis ca sâmbăta asta, pe 5 noiembrie, să mă trezesc dimineaţă şi să merg la târg. În Domneşti se organizează târg în fiecare sâmbătă dimineaţă şi vorba unui vecin găseşti acolo de toate, iar preţurile sunt în general cu 30% mai mici decât în pieţele din Bucureşti (aviz amatorilor). Din târg aveam de gând să cumpăr materialul săditor, adică arpagic şi usturoi. Am cumpărat cam jumătate de kg din fiecare şi m-a costat cu totul 8,5 lei.
Săditul cepei şi usturoiului nu e chiar o treabă grea, dar parcă altfel lucrezi atunci când ai ajutor, aşa că tare m-am bucurat când s-a oferit si Sid să dea o mână de ajutor. Mulţumesc Sid! Ai fost un ajutor de nădejde!
Eu am ajuns foarte devreme, pentru că am prins mijloacele de transport aproape din mers şi nu am avut deloc timpi de aşteptare. Şi pentru că mai aveam ceva timp la dispoziţie până să sosească şi Sid, m-am apucat să meşterec o unealtă. Mă tot întrebasem pe drum şi tot încercam să îmi imaginez cum voi face să plantez ceapa şi usturoiul. Ma gândeam că îmi va trebui un plantator sau ceva de genul ăsta.
Învârtindu-mă de unul singur prin Poiană şi observând diverse lucruri, mi-a venit şi ideea! Ştiam cum trebuie să arate unealta. Am început să improvizez. Am tăiat o sticlă de plastic de 1,5l  în două şi am păstrat partea de sus. Am găsit pe jos o bucată dintr-o coadă de mătură, cam de vreo 50-60 cm lungime si doar un pic mai groasă decât îmi trebuia mie. Am ascuţit-o doar puţin, atât cât să treacă uşor vârful prin gura sticlei, iar vârful l-am lăsat mai bont, pentru că aveam de gând să îl folosesc şi pentru a împinge arpagicul şi usturoiul mai bine în gaură, si pământul peste. Unealta părea gata.
I-am făcut o probă... Hmmmm, intra prea adânc în pămât ascuţisem prea mult în sus şi făcea găuri de 10 cm adâncime. Nu era ok, îi mai trebuia ceva. Evident, un opritor. Opritorul l-am făcut înfăşurând o sfoară la 5 cm de vârg şi apoi am lipit scoci peste sfoară si peste băţ astfel încât să îl ţină cât mai strans lipit.
I-am făcut a doua probă. Opritorul a ţinut. Gaura a fost făcută la adâncimea potrivită. Unealta era gata!

Unealta
Iată şi cum am folosit unealta:


















1. Se face o gaură în strat cu vârful plantatorului trecut prin gura sticlei.
2. Se scoate plantatorul din gaură şi rămâne sticla
3. Se aruncă în gaură o sămânţă
4. Se aruncă peste puţin pământ
5. Se îndeasă uşor cu plantatorul
6. Se scoate sticla şi gata.

Aşa am plantat aproximativ 130-150 fire de ceapă şi usturoi în mai puţin de două ore. Nu am cronometrat dar cred că, cu tot cu poze şi cu pauze ne-a luat cam o oră jumate sau o oră şi trei sferturi. Am lucrat în echipă. Sid a folosit unealta, iar eu aruncam arpagicul/usturoiul şi pământul în pâlnie.

După muncă joacă, am băut şi un vin producţie proprie tot din Poiana. Am mai povestit si am făcut o multime de planuri şi schimburi de idei. Am vorbit despre solarii, despre comunitati, despre softuri de desenat 3D si câte şi mai câte.

Ne-a mai rămas timp să adunăm şi ultimele nuci rămase în pom sau căzute pe jos. Si am strâns frunzele de nuc grămadă pentru a face din ele mulci.


Mulciul din frunze de nuc am de gând să îl folosesc ca material de acoperire la toaleta cu compost:


Materialul de acoperire bogat în carbon şi cât mai fărâmiţat (cel mai bun e rumeguşul), elimina orice miros neplăcut pentru că permite descompunerea aerobă a fecalelor si a urinei. Ca atare, poţi instala o astfel de toaletă în casă fără niciun fel de problemă. Totul este să foloseşti suficient material de acoperire.
Când se umple găleata, o vărs în grămada de compost. Nici atunci nu miroase decât a pământ umed. Compostul îl las la descompus aproximativ 1 an, apoi încă 1 an îl las să se matureze. Iar după maturare ar trebui să rămână doar humus.
Humusul am de gând să îl folosesc drept îngrăşământ pentru pomi şi arbuştii pe care urmează să îi plantez în Poiana cu Permacultură. Deci după 3 ani, aceste frunze de nuc vor ajunge să asigure nutrienţii necesari pentru alţi pomi, care vor face în final alte frunze, frunze pe care le voi folosi pe post de mulci în grădina de legume.
De ce nu folosesc direct frunzele de nuc pe post de mulci în grădina de legume? Pentru că frunzele de nuc conţin iod şi alte substante care inhibă creşterea plantelor. Din punctul ăsta de vedere frunzele de nuc sunt un ierbicid natural.