Colţ de Rai

Eheeei! Am cam rămas în urmă cu planurile, proiectele, activităţile dar şi cu povestirile din Poiana cu Permacultură. Dar acum am o scuză bună. Când ai acasă un omuleţ mic, de numai 3 kg si 52 de cm, parcă nu mai ai timp şi nici nu îţi mai arde de altceva.
Dar uite că, mi-am făcut timp să povestesc despre ultima întâlnire ce a avut loc în Poiana cu Permacultură. Ultima de până acum. De atunci, nu prea am mai găsit răgaz să ne întâlnim, a venit şi canicula, au apărut şi alte probleme sau evenimente, a fost şi Convergenţa Naţională de Permacultură de la Mălin... S-au întâmplat multe. Dar uite că vara trece şi vine iarăşi vremea întâlnirilor, dar şi vremea recoltelor, a culesului viei, al vinului fiert şi al plantărilor de toamnă. Aşa că vom mai avea nenumărate prilejuri să ne mai întâlnim şi să mai clăcuim în Poiana cu Permacultură. Dar acum vreau să vorbesc despre o întâlnire ce a avut loc pe 30 iunie - 1 iulie 2012. Este vorba despre prima întâlnire a grupului sau a iniţiativei Colţ de Rai.
Colt de Rai este o iniţiativă lansată de Tavi pe blogul său: Se caută locuitori pentru un ˝Colț de Rai˝ [ 1 ], în luna mai a acestui an. De atunci şi până acum a adunat o mulţime de adeziuni, are şi un grup pe Facebook, un grup destul de activ, au avut loc şi câteva întâlniri neoficiale, iar pe 30 iunie a avut loc şi prima întâlnire oficială a grupului, chiar în Poiana cu Permacultură.
Ne-am adunat 12 oameni, unii foarte interesaţi şi dornici să pună în practică ideea de a forma o comunitate de tip ecovillage, alţii mai mult curioşi şi dornici să observe mai întâi, dar toţi interesaţi de conceptul de comunitate, toţi fiind de acord că o comunitate este formată în primul rând din oameni, oriunde s-ar afla.

Binecuvâtată fie această mâncare!

Ne-am adunat încet, cu emoţii. Mai cu absenţe, mai cu întârzieri, până la urmă pe la orele 14:00-15:00 am reuşit să ne adunăm în formaţie completă. Şi după vreo două ore în care s-a prezentat fiecare şi şi-a expus pe scurt viziunea despre o astfel de comunitate, am trecut la activităţi obişnuite într-o comunitate. Spre exemplu: mâncarea. Am pus la comun tot ce aveam şi am încropit o masă pe cinste.

Deşi preferinţele culinare erau eterogene, de la vegetarieni la omnivori, nu a făcut nimeni nazuri şi am mâncat foarte bine, o dietă ovo-lacto-vegetariană. Şi chiar s-a discutat problema asta, printre altele: dacă vegetatienii sau veganii ar fi de acord să facă parte din aceeaşi comunitate cu omnivorii. Spre bucuria mea, toţi cei prezenţi au arătat o deosebită toleranţă faţă de preferinţele culinare ale celorlalţi. Prin urmare Colţ de Rai se anunţă a fi o comunitate eterogenă, cel puţin din punct de vedere al mâncării. Ăsta este un lucru bun, pentru că e important să existe diversitate, chiar şi din acest punct de vedere. Probabil voi vorbi cu altă ocazie despre rolul animalelor în permacultură precum şi despre necesitatea ca aceste animale să fie mâncate de cineva sau de ceva pentru sa nu se înmulţi necontrolat.

Şi am mai povestit o mulţime de lucruri, despre cum vede fiecare comunitatea. Despre importanţa oamenilor în cadrul comunităţii şi în special despre necesitatea unei diversităţi de specializări sau aptitudini în rândul membrilor comunităţii. S-au făcut planuri legate de achiziţionarea de teren, construirea de case. S-a discutat despre modalităţi de a face tranziţia din comunităţile actuale în comunitatea Colţ de Rai şi câte şi mai câte.

Dar cel mai important este faptul că ne-am împrietenit, că am mâncat împreună şi chiar am dormit împreună. Majoritatea oamenilor au dormit sub cerul liber, pe paturi din baloţi de paie şi au spus că s-au simţit excelent. Dar în afară de asta, ne-a prins 3 noaptea povestind şi filosofând despre o mulţime de lucruri, care mai de care mai interesante.

A doua zi, am plecat fiecare spre casele noastre promiţându-ne că ne vom revedea în curând pentru a continua paşii spre Colţ de Rai. Unii dintre noi, chiar am reuşit să ne mai întâlnim. Dar asta este altă poveste.

La Adunarea cu Cântare chiar s-a cântat!

Pe la jumătatea lunii mai, lansasem o invitație la un eveniment perma-cultural în Poiana cu Permacultură. L-am numit Adunare cu Cântare şi l-am lansat cu scopul de a arăta că putem să ne facem singuri distracţia şi în mod special muzica şi mai ales că nu avem nevoie nici de MTV, nici de radio, nici de mp3 playere, nici de bilete scumpe la concert.
Ce ai ieşit în final? Ne-am adunat până la urmă 6 persoane, dornice de a-şi exersa creativitatea şi după ce am mâncat...

Am inceput să cântăm, fiecare la intrumentele preferate. Unii la coji de nucă de cocos, alţii la xilofon, alţii la zurgălăi, dar toata lumea cu veselie...

... si cu muguri de fluier...

...şi de muzicuţă...

... si de chitară...

... apropos de chitară, am reuşit un foarte bun sincron la improvizaţie cu Dan, un fin cunoscător al muzicii în general şi al chitării în special, a reuşit foarte repede să prindă improvizaţiile făcute de mine la muzicuţă.

În concluzie, prima ediţie Adunare cu Cântare din Poiana cu Permacultură a fost una reuşită, chiar şi în ciuda ploii mărunte ce se instalase în acea dupamiază. Am avut prelată şi nu ne-am udat instrumentele. Şi în mod sigur mai facem, poate chiar anul ăsta, deja se anunţă mai mulţi doritori să participe la un astfel de eveniment.

Adunare cu Filmare

Sâmbătă, 26 mai, aveam programat evenimentul "Adunare cu Cântare în Poiana cu Permacultura", eveniment programat cu vreo 10 zile înainte, cu eveniment pe facebook şi alte mijloace de promovare. Aşteptam ceva lume, nu prea multă, nici prea puţină, atât cât să fie confortabil pentru şopârlele, râmele şi vrăbiuţele din Poiana cu Permacultură.
Numai bine că, doar cu o zi înainte de evenimentul aşteptat, mă sună o domnişoară sau doamnă (nu mi-am dat seama prin telefon) de la Digi24 care vroia să vorbească cu Dl. Teodor Terpez. Vroia sa îmi ceară acordul să fiu contactat de colegii ei, pentru a face un reportaj despre culturile pe verticala pe care le fac eu. Dupa ce am cerut mai multe detalii, pentru ca eram putin surprins şi puţin nelămurit despre intenţiile pe care le aveau oamenii şi nici nu înţelesesem exact despre ce televiziune e vorba (era prima daca în viaţa mea când auzeam de Digi24), le-am dat acordul să mă contacteze.
La aproximativ 1 oră m-a sunat reporterul si am convenit să ne întâlnim dimineaţă la 10:00 pentru filmare. Dar am avut grija sa îl avertizez că nu am prea multe de arătat, ţinând cont că Poiana cu Permacultură este mai degrabă în faza experimentala si de observare şi interacţiune. Chiar i-am recomandat să meargă la Strâmbeni, unde avea loc un workshop de hugelculture, dar el a preferat să filmeze în Poiană.
Am ajuns în Poiana cu Permacultură pe la 10:30, în timp ce muncitorii de la vecinul dinspre nord erau deja cocoţaţi pe acoperiş şi montau coama. Erau şi vecinii de lângă calea ferată prezenţi, meştereau şi ei ceva prin curte. Ce să mai zic, se anunţa filmare cu public.
Am început filmarea în scurt timp. Băieţii, trei la număr, erau hotărâţi să facă treabă bună, iar reporterul chiar părea interesat de subiectul permacultură.
Au vrut să facă reportajul ca pe o povestioară şi au filmat destul de mult, cred ca am filmat aproximativ 1 ora si jumatate, cu tot cu pauze si pregatiri. Probabil ca materialul filmat de ei avea vreo 15-20 de minute. Pentru ca mi-a plăcut scenariul imaginat de ei, il voi reda aici pe cât posibil:
- Primele cadre au fost acelea in care eu veneam acasa, deschideam poarta si intram in curte. Astea chiar au fost incluse in reportajul difuzat la TV.
- Apoi urma o scenă in care eu intram si mergeam pe alee în curte admirând plantutele de pe acolo. Chiar îmi pare rău că scena asta nu a fost inclusa, pentru că am avut impresia că am jucat-o un pic artistic, mângâind un pic cartofii, la fel cum mângâia Gladiatorul spicele de grâu :). Dar probabil că nu era un cadru prea fericit. Poate apăreau prea multe lucruri inestetice în imagine, cum ar fi spre exemplu lada cu cartofi. Cartofii chiar sunt mari si frumosi, cel putin partea aeriana, dar pentru ca nu am mai avut scanduri, in partea de sus am ingradit cu niste bucati dintr-o cuvertura folosita anterior la acoperirea podelei cand am zugravit.

Poza e făcută pe 17 mai. Între timp cartofii au crescut şi mai mari. Au făcut şi flori.

- A treia scenă eu intram în casă apoi ieşeam îmbrăcat în haine de lucru cu cazmaua în mână. Au băgat un fragment din ea şi în ştire.
- A patra scenă filamtă a fost interviul în care am vorbit mult mai mult decât au difuzat ei. Interviul a fost cam asa:
Rep: Ce este Permacultura?
Doru: Există mai multe moduri de a defini permacultura... În principiu este ecologie aplicată, un sistem de design prin care incercam sa imitam cat mai bine natura creând ecosisteme care sunt in acelasi timp reziliente, stabile, dar care şi produc elemente necesare omului...
Rep: Se poate spune că este un stil de viaţă în armonie cu natura?
Doru: Binenţeles! Este un stil de viaţă în armonie cu natura pentru că pe de o parte permacultura permite extragerea resurselor necesare omului fără a perturba mediul înconjurător, iar pe de altă parte chiar poate regenera mediul acolo unde este degradat. Exista tehnici în permacultură prin care se poate regenra mediul...
Rep: Care ar fi tehnicile folosite în permacultura?
Doru: Există nenumărate tehnici. Depinde foarte mult de condiţiile pe care le găsim la faţa locului precum şi de resursele de care dispunem. Spre exemplu, în cazul straturilor inalte pe care vi le voi arata mai târziu, Sepp Holzer, austriacul care le-a inventat, foloseste lemnul la constructia lor pentru ca in zona lui există lemn din abundentă, în special conifere. La noi la câmpie, în apropierea Bucureştiului, lemnul este rar si scump, dar avem din abundenţă paie. Prin urmare am adaptat tehnica la resursele de aici si am folosit baloti de paie.
Rep: Prin ce se deosebeste gradina ta de cea a vecinului?
Doru: (am răspuns exact cum au difuzat pe TV)


- A cincea scenă era cea în care ne plimbam puţin prin curte şi eu aş fi povestit cum ar arăta în viitor gradina. Pana la urma plimbarea a fost statică iar eu am povestit ce vreau să fac: In fata casei pajiste/loc de parcare; în spate loc de adunare şi relaxare în jurul vetrei, în dreapta straturile înalte hugelkultur cu baloti de paie; parcelele land sharing, iazul mic si mlastina; padurea gradina si iazul mare.

- A sasea scena filmata a fost cea in care aratam cum se face un "strat Holzer".

- A saptea scena au fost de fapt mai multe cadre filmate prin gradina cu "salata cu roua pe ea" (chiar m-a distrat asta); "capsunele ce se coc doar cu ajutorul soarelui", "cartofii ce nu au parte de niciun gram de îngrăşământ", dar şi stratul înalt cu roşii, precum si noile straturi lazy bads cu compostare direct în strat.

Filmarea a fost ok, iar materialul difuzat a fost chiar bun, tinand cont că într-adevăr locaţia nu era chiar cea mai ofertantă şi nu oferea cea mai relevantă imagine pentru conceptul de permacultură.

Dacă nu aţi văzut încă reportajul, acesta este disponibil în arhiva Digi24. Vezi linkul de mai jos. Citatul este din articolul publicat de ei.

Permacultura, o alternativă la agricultura tradițională

Un stil de viaţă nou prinde rădăcini în România. E o combinaţie între ecologie, agricultură organică şi armonie cu natura. Se numeşte permacultură, iar adepţii ei sunt oameni care s-au săturat de viaţa stresantă şi vor să aibă un trai cât mai simplu. 

Iar asta a fost doar începutul unei zile minunate. Stati pe faza pentru partea a doua.

Adunare cu Cântare în Poiana cu Permacultură - 26 mai 2012

Cu cântare... de cântat, nu de cântărit. Acuma, dacă tot ne adunăm, putem să ne şi cântărim, să ne cântărim cuvintele, gândurile, ideile, atitudinile dar şi legumele, fructele şi zarzavaturile adunate din Poiana cu Permacultură. Dar pe 26 mai 2012 ne adunăm în primul rând să cântăm, nu ca să ne cântărim.

Cum spuneam şi în articolul despre Casa cu Prieteni scris în luna octombrie a anului trecut, tot aici pe blog, permacultura înseamna cultură permanentă şi în afară de hrana pentru trup, mai avem nevoie de hrană şi pentru suflet şi minte. Şi ce hrană mai bună pentru suflet şi minte decât muzica? Şi dacă tot ne hrănim cu muzică, de ce să nu o producem singuri?

Am auzit că pe alte meleaguri, oamenii se aduna săptămânal în piaţa mare a localităţii, unii cu instrumente muzicale şi talent, alţii mai mult cu prezenţa şi cântă cu toţii. Unii chiar au scos CD-uri cu muzica lor. Iar azi am aflat că până şi plantele pot cânta. De ce n-am putea şi noi? Nu vrem să facem performanţă, nici să scoatem un album, nici să ajungem la Eurovision. Vrem doar să ne simţim bine, vrem să socializăm şi să ne apropiem mai mult unii de alţii, în spriritul mişcării de tranziţie din România, precum şi în spiritul mişcării permaculturale. Iar dacă vom avea printre noi şi profesionişti în ale cântării, cu atât mai bine, va avea cine să ne înveţe mai multe despre muzică.

Prin urmare:

Ce cântăm?
Cântăm ce ştim, ce putem, ce vrem, ce ne place, ce ne aducem aminte, ce reuşim să improvizăm sau ce învăţăm atunci pe loc.

Unde cântăm?
Cântăm în Poiana cu Permacultură, în jurul vetrei, stând pe baloţi de paie sau direct pe iarbă sau pe pătură, sau pe scaun, cum doreşte fiecare. Iar dacă nu ne încingem prea tare de la atâta cântat, putem sa facem şi focul în vatră. Alternativa ar fi să încingem o horă. :)

Când cântăm?
În pricipiu cântăm în seara de 26 mai, în tandem cu păsările care îşi fac repertoriul de seară. Dar sunteţi invitaţi să veniţi chiar mai devreme pe 26 mai şi să rămâneţi peste noapte până duminică. Cu ocazia asta imbinăm utilul cu plăcutul şi mai facem şi un workshop de grădinărit.

Cum cântăm?
Păi cântăm fiecare cum putem. Cu vocea, cu frunza, cu muzicuţa, cu sticla de plastic, cu tabla, cu sapa, cu lingura, cu furca, cu coasa sau cu orice alte instrumente muzicale, improvizate sau adevărate, pe care le vom avea la dispoziţie. Ne descurcăm noi.

Haideţi să ne adunăm şi să cântăm, cu mic, cu mare, cu ploaie sau cu soare, la instrumente muzicale sau la corzile vocale, poetic şi melodios sau fals dar voios, important este să fim acolo şi să facem noi distracţia.

Zici ca n-ai talent? Nici voce? Nici instrumente muzicale? Esti complet afon? Nu-i nimic, vino oricum. Pentru cine are nevoie de ajutor, putem să pregătim licori dătătoare de voce, ureche muzicală, curaj şi talent. Vom avea probabil vin, bere şi licori mai tari pentru cine simte nevoia. Şi pentru că probabil notele muzicale ies mai bine dintr-o burtă plină, vom avea şi ceva mâncare.

Ca atare, aduceti cu voi instrumente muzicale daca aveţi, saci de dormit, cort, izopren, dacă intenţionati să rămâneţi peste noapte, ceva merinde şi ceva de băut, dacă aveţi prin casă şi neapărat buna dispoziţie, e foarte important să nu o uitaţi acasă.

So,

Come and gather around

And join in the crowd, 

Singing the songs that we know

We'll drink a toast to tomorrow and one to days long ago... 

We'll drink a toast to tomorrow and one to days long ago... 

Dacă nu ai mai fost până acum în Poiana cu Permacultură şi nu ştii nici cum să ajungi, nici cum să ne contactezi, vezi că în dreapta exista nişte date de contact şi chiar şi o hartă. 

Let's Do It Pe 12 Mai! Occupy Poiana cu Permacultura

Eeeeei, ziua de 12 mai se anunţă una plină de evenimente.
Pe 12 mai este programată acţiunea Let's Do It România. O iniţiativă frumoasă şi utilă pentru informarea şi promovarea unei atitudini civice sănătoase. Dacă simţi nevoia să dai un exenplu pozitiv sau pur si simplu vrei sa faci curăţenie în România, măcar pentru o zi, LDIR este opţiunea ta.
Tot pe 12 mai se anunţa pe Facebook, o mare acţiune din ciclul Occupy. De data asta oamenii vor sa ocupe Piaţa Universităţii şi să nu mai plece de acolo. Dacă eşti genul mai războinic şi ai chef să îţi pui cortul pe gazonul de la Teatrul Naţional şi eventual să te iei la harţă cu jandarmii, acolo e locul tău. Vezi detalii aici:
http://www.facebook.com/events/376516159037063/
Tot pe 12 mai, parcă pentru a le face în ciudă şi unora şi altora se mai anunţă nişte concerte electorale.

Dacă totuşi eşti adeptul paşilor mici, nu-ţi place să mergi cu turma şi nici nu prea de atrage balamucul, dacă vrei să fii mai discret sau să întâlneşti oameni care împărtăşesc idei şi idealuri asemănătoare cu ale tale. Dacă vrei mai degrabă o întâlnire constructivă, atunci hai să ocupăm Poiana cu Permacultură  timp de 3 zile. Vineri, sâmbătă şi duminică. 11, 12 şi 13 mai.

Ce să facem? Să construim!
Ce să construim? Relaţii!

Vedem noi la faţa locului ce vom face concret. Hotărâm împreună ce facem.

La ora la care scriu acest articol, îşi anuţaseră prezenţa 6 persoane pentru ziua de 12 mai. Câţi vom fi până la urmă?

Evident că fiecare vine când vrea sau când poate şi stă cât vrea sau cât poate.

Poiana cu Prieteni

Până să devină cu adevărat Poiana cu Permacultură, mai are de trecut testul timpului, o mulţime de pomi de plantat, o mulţime de straturi înalte, poteci, spirale şi mandale de făcut, sute de baloţi de paie de consumat, lacuri şi deluşoare de amenajat precum şi o mulţime de alte lucuri de ajustat. Dar hei, toate astea par mult mai uşor de realizat atunci când ai prieteni care îţi vin în ajutor.

Da, cred că înainte de a fi Poiana cu Permacultură, este deja Poiana cu Prieteni. Şi sper să rămână Poiana cu Prieteni şi după ce va deveni Poiana cu Permacultură.

Hai să vedem ce au mai făcut prietenii din Poiană recent...

Sâmbătă 24 martie 2012 ne-am adunat pentru a sărbători echinocţiul de primăvară. Şi dacă tot ne-am adunat...

Am scăpat găleata în puţ,
apoi am reuşit să o recuperăm şi să o reparăm

Am început construirea unei prelungiri a stratului înalt,
un hugelkultur cu baloti de paie

Iar după ce am adăugat baloţii de paie, stratul arăta cam aşa.
Este încă netetminat, mai trebuie adăugată ceva materie verde
precum şi pământ şi mulci pe deasupra.

Am plantat pomi, arbuşti, fasole şi alte plante aduse de prieteni.

Am plimbat pisica

Ne-am strâns în jurul focului şi am băut bere făcută în casă, vin, apă şi altele;
am mâncat pâine de casă, salate, zacuscă şi alte bunătăţuri

Am ascultat, am privit, am gândit

Am sporovăit

Am zâmbit, ba chiar am şi râs

Şi ce am mai făcut? Ne-am distrat, ne-am împrietenit, am cântat, am glumit, am vorbit, am făcut planuri. Am făcut o mulţime de lucruri. Toţi cei 16 prieteni care ne-am adunat în Poiana cu Permacultură sau în Poiana cu Prieteni. La cât mai multe astfel de întâlniri să fie.

Şi continuă să fie...

Sâmbătă 7 aprilie 2012, ne-am întâlnit din nou în Poiană, alţi 7 prieteni, la "Operaţiunea Prunsplantarea".

Si...

... am plantat pomi

şi am plantat pomi

şi am plantat alţi pomi dar am şi găsit craniul lui Rocky

şi am admirat corcoduşii înfloriţi

Ce să mai zic? Aşa prieteni, aşa Poiană.

Operaţiunea Prunsplantarea - Sambata 7 aprilie 2012

Aceasta este o invitatie la clacă şi la distractie in acelasi timp.
Cum bine spunea cineva, primavara e scurta. Nici nu simti cand trece. Sunt doar câteva săptămâni în care pomii sunt încă în amorţeală după iarnă. Până îşi beau cfeaua şi se dezmeticesc, poţi să îi tunzi, să îi coafezi, să îi plantezi sau să îi transplantezi. Dar după ce s-au trezit, gata, nu te mai înţelegi cu ei. Devin fiţoşi.
Sâmbăta trecută, pe 31 martie, m-am uitat la lăstarii de pruni si am văzut că sunt încă adormiţi şi păreau să doarmă profund, iar frigul ce a fost până ieri, cred ca i-a ţinut încă adormiţi. Dar de acum cred că încep să se trezească. Aşa că doar sâmbăta asta, adică pe 7 aprilie 2012, cred că îi mai prindem încă în pijamale şi putem să îi transplantăm. Iar dacă nu o facem sâmbăta asta, va trebui să aştept până la toamnă când se duc iar la culcare.
Prin urmare, avem nevoie de ajutor. Veniţi în număr cât mai mare şi aduceţi şi ceva unelte, dacă aveţi. Hai să le găsim prunişorilor un loc mai bun în care să petreacă vacanţa de vară. Umbra tăticului lor Prunul, le-a făcut bine până acum, i-a protejat de arşiţă şi i-a ajutat să crească înalţi şi frumoşi peste iarba deasă. Dar de acum, a venit timpul să ia viaţa în piept şi să se descurce singuri, iar tăticul lor nu ar face decât să le încurce rădăcinile.

Ce ar fi de făcut practic?

Mutăm lăstarii din ovalul roşu în locurileindicate de săgeţi

Practic ar fi de extras din pământ şi replantat aproximativ 30-50 de lăstari de prun, preponderent pe marginea terenului, pe post de gard viu.
De asemenea, ar mai fi de plantat câţiva salcâmi.
După ce terminăm, ne petrecem, vedem noi cum.

Lăstarii cu pricina, concentraţi preponderent în dreptul prunului

Ce unelte ar fi necesare? Cazma, furcă de săpat, tirbuşon... (si de-ala de scos dopuri, dar ma gandeam la ala de făcut găuri în pământ) Şi nu uitaţi de voie bună şi haz, musai să le aveţi la voi.
Cam asta e tot. Vă aştept!

Scoala de Permacultura

Hai că am tot clocit ideea asta de ceva vreme şi e timpul să o las să iasă din găoace şi să îşi facă drum în lumea largă, să îşi făurească propriul drum.

Cum am ajuns la această idee?

Păi cred că au fost mai multe idei convergente care s-au contopit în mintea mea şi au dat naştere unei alte idei:
1. Pe de o parte vreau să învăţ cât mai multe despre permacultură şi grădinărit organic.
2. Pe de altă parte în viziunea mea o lume mai bună ar fi o lume fără bani.
3. În acelaşi timp observ că majoritatea cursurilor sau materialelor de studiu despre permacultură sunt pe bani, iar autorii sau instructorii cer drepturi de autor sau taxe pentru a oferi informaţia.
4. Şi totuşi fiecare dintre noi suntem dotaţi cu un creier care poate accesa si procesa informaţia, oare chiar avem nevoie de profesori.
5. Există destule materiale de studiu fie gratuite fie shareuite (interesant că în limba română nu există un cuvânt potrivit pentru această acţiune) de oameni binevoitori.
6. Şi totuşi, mai bine înveţi într-un grup (fie el o clasă, o comunitate, o organizaţie) decât de unul singur.
Şi uite aşa mi-a venit ideea să deschid Şcoala de Permacultură.,

Ce este Şcoala de Permacultură?

Ce este cu exactitate Şcoala de Permacultură, vom stabili la prima întâlnire noi, "elevii" şi "profesorii" şcolii. Dar în opinia mea este un instrument ce ne permite să învăţăm şi să înţelegem mai bine ce este şi cum funcţionează permacultura. Este un sistem care ne permite să învăţăm fără profesori, dar mult mai bine decât individual, pentru că presupune pe de o parte studiu individual, iar pe de altă parte întâlniri periodice pentru discuţii, proiecte şi aplicaţii practice.

Ce propun concret?

Propun să ne vedem joi, ne vedem joi... imi place mie joi, pe 15 martie, începând cu orele 19:30  pentru a discuta mai în detaliu, timp de 2 ore despre cum ne organizăm şi ce anume vom studia pentru următoarea întâlnire. Încă nu ştim unde ne întâlnim, depinde foarte mult şi de numărul de persoane ce se vor anunţa. Locaţia o vom stabili în timp util şi o vom anunţa ulterior.

TEMĂ!

Nu-i obligatorie, dar e recomandată:
1. - Participanţii sunt rugaţi să alcătuiască o listă cu materialele de studiu pe care le au sau le pot accesa, materiale despre permacultură, plante, grădinarit organic sau orice altceva consideră util la şcoala de permacultură.
2. - De asemenea, cine doreşte să se implice mai mult este încurajat să alcătuiască o programă sau o listă de teme pe care urmează să le abordăm la Şcoala de Permacultură.

Nimic nu e definitiv până joi, atunci stabilim ce studiem, de unde studiem şi cum studiem. De asemenea, stabilim cât de des ne întâlnim, unde ne întâlnim şi cât durează întâlnirile. Şi probabil mai stabilim şi ce activităţi practice vom face şi unde.

Acestea ziind fise... Ne vedem joi, ne vedem joi...

Avem şi eveniment pe FaceBook

Grădina de Legume - Un curs natural

Clubul Poiana cu Permacultură sprijină astfel de iniţiative, pentru că astfel ne îmbogăţim toţi cu cât mai multe cunoştinţe, idei şi soluţii, fiindu-ne astfel mult mai uşor să lansăm fel şi fel de proiecte, în grădinărit, permacultură sau alte activităţi asociate. Plus de asta, astfel de evenimente aduc oamenii mai aproape, facilitează crearea unor noi conexiuni şi relaţii între oameni care au preocupări şi idealuri  asemănătoare.
Acest eveniment, cu precădere, merită şi mai multă atenţie pentru că printre organizatori se numără doi  prieteni de-ai Clubului Poiana cu Permacultură. Sorin este chiar unul dintre băieţii care au participat la "trasarea conturului" Poienii cu Permacultură, acţiune despre care am vorbit pe larg în articolul Când visele capătă contur, articolul cu cele mai multe vizualizări de aici de pe blog. Sorin s-a  ocupat atunci de măceşe şi a făcut treabă foarte bună. Şi cum să nu facă? A urmat cursul de permacultură de la Malin. Iar acum lucrează la proiectul pentru diploma de Designer de Permacultura. Pe lista sa de proiecte se află şi construirea unei case din baloţi de paie.
Florin este unul din iniţiatorii site-ului http://www.permacultura.ro/ precum şi a asociaţiei de permacultură din România. Şi el a urmat cursul de la Malin şi este student la agronomie. Este unul din pionierii permaculturii în România, mereu în căutare de lucruri noi, conectat permanent la fluxul de informaţii relevante din domeniu, un om cu multe iniţiative practice.
Pe Mihail Kossev nu îl cunosc dar puteti afla mai multe despre el de aici: http://mihailkossev.weebly.com/. Este din Plovdiv, Bulgaria, a studiat la  New York University ,  Are PDC (diploma de design de permacultura) si Atestare Profesionala in Horticultura. Este în mod sigur un profesionist şi poate să ne înveţe multe lucruri.
Acestea fiind zise, vă invit cu toată încrederea să participaţi la acest curs. Iata mai jos afişul şi textul oficial transmise de iniţiatorii cursului:

Vino sa inveti cum sa faci, cu un minimum de intretinere, o gradina productiva, prin imitarea modelelor gasite in natura. O gradina din care sa obtii o recolta sanatoasa , abundenta in nutrienti. Vino sa vezi cum sa produci hrana ecologica, sa mentii ecosistemul in care traiesti, sa conservi si sa utilizezi apa de ploaie, integrandu-te armonios in mediu, modeland formele si modul de relationare din microclimatul in care traim.

CE FACEM: 

• Pe durata a doua zile vorbim despre natura si descoperim cum functioneaza.

• Invatam tehnici si metode , unele antice, altele moderne, care ne ajuta sa cream gradina pe care ne-am dorit-o intotdeauna.

• Demonstram, practic, modul in care poate fi obtinuta o recolta bogata cu o investitie in resurse (de timp, munca, bani) mult redusa.

CE OBTINETI: 

Puteti de acum sa obtineti o recolta cum nici nu ati visat, dintr-o gradina in care cele mai grele munci vor fi plantatul si recoltatul, plus plivirea ocazionala a buruienilor, o gradina in care nu o sa mai sapati in fiecare an, care nu cade prada daunatorilor si care necesita cel mult 10% din apa folosita pana acum la irigat.

CU CINE: 

- Sorin Rogoveanu - L’Universite Populaire de Permaculture - Certificat De Design En Permaculture Appliquee - Din bucuresti 

- Florin Baci - Student la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Cluj-Napoca , L’Universite Populaire de Permaculture - Certificat De Design En Permaculture Appliquee - Din Cluj

- Mihail Kossev - New York University , Permaculture Design Certificate and Professional Certification in Horticulture , din Plovdiv Bulgaria http://mihailkossev.weebly.com/

CAND : Sambata si Duminica 17 – 18 Martie de la ora 12:00 la 19:00

UNDE: Locatia va fi anuntata ulterior tuturor participantilor inscrisi.

CAT: Investiti 165 lei, din care vom acoperi diferite cheltuieli organizatorice, deplasarea profesorilor, sala, apa etc.

IMPORTANT! REDUCERI POSIBILE.

- Daca veniti insotit(a) de un prieten, coleg, sot sau sotie beneficiati de aprox. 15% reducere, adica platiti 140 lei, in loc de 165 lei. 

- Pentru un avans de 50% beneficiati de aprox. 15 % reducere, adica platiti 140 lei, in loc de 165 lei. (cel tarziu 6 martie)

Atentie, reducerile nu sunt cumulative.

Cursul se va tine in limba romana si limba engleza.

Pentru finalizarea inscrierii la acest Workshop, va rugam sa trimiteti un e-mail cu subiectul Un Curs Natural , la adresa sorin.rogoveanu@gmail.com , avand precizat numele persoanei inscrise si (optional) numarul de telefon. 

Sa lasam Pamantul asa cum ne-ar fi placut noua sa il gasim.

Exista şi un eveniment pe FaceBook pentru acest curs, îl găsiţi aici:
http://www.facebook.com/events/361660420525835/


P.S.Pentru cei care m-aţi auzit vorbind despre o iniţiativă numită Şcoala de Permacultura: urmează să public un articol şi despre asta. Vine imediat. Ce aţi citit până acum a fost reclamă pentru iniţiativa unor prieteni.

Iarna din Poiana

Azi am ajuns în Poiana cu Permacultură pentru prima dată după ce s-a instalat zăpada pe aceste meleaguri. Mă aşteptam să găsesc ceva zăpadă, dar nici în cele mai optimiste visuri nu credeam că voi găsi chiar aşa de multă zăpadă:

din stratul înalt, abia se mai vede "periscopul"
(o pata neagra in dreapta puţin mai jos de puţ)

În unele locuri zăpada trecea de genunchi

Era aşa de multă zăpadă încât mi-a fost imposibil să deschid poarta. Aşa că am intrat precum infractorii, sărind gardul. Am aterizat într-o dună de zăpadă care mi-a trecut de genunchi. Mi-a intrat doar putina zapada in bocanci, dar a fost ok.

În unele locuri zăpada depăşeşte înălţimea de 1 m

Cu aşa multă zăpadă sigur va fi un an fertil în Poiana cu Permacultură. După mai bine de 6 luni de secetă, solul chiar avea nevoie de aşa o bogăţie. Dacă zăpada asta se va topi încet, apa va fi absorbită treptat de sol şi va rămâne acolo pentru mult timp, pentru a fi folosită de plante.

Iar ploaia îngheţată din ultimele zile a îmbrăcat pomii într-o armură transparentă

Viscolul, soarele şi ploaia au creat forme interesante

si dune care au şi 1,5 m inaltime

Alte dune

Cuţu nu mai avem demult in Poiana, daca ar fi fost, ar fi ramas inzapezit. Poate vom avea din primavara.

Asa se vede iarna din casă

Şi dacă tot avem aşa multă zăpadă în Poiana cu Permacultură, mă gândeam să sărbătorim cumva. Poate cu o bulgăreală sau cu niste constructii din zăpadă/gheaţă, gen iglu sau pur si simplu zbenguială. Ce ziceti? Se bagă cineva? Să monitorizăm starea vremii să vedem când avem parte de o moină. De o temperatură de 0-2 grade afară. Poate şi puţin soare...

Straturi inalte cu baloti de paie

De cum am văzut straturile înalte făcute de Sepp Holzer, m-am hotărât să fac şi eu aşa ceva pentru grădina de legume anuale dar şi pentru cele perene. Mi-a plăcut în special ideea de a construi un fel de labirint sau traseu printre aceste straturi. Sa intri pe o parte cu coşul gol şi să ieşi pe cealaltă parte cu el plin de bunătăţuri. Eventual să mai şi zăboveşti lângă un lac cu peşti sau măcar cu broaşte sau la umbra unui pom fructifer, să mai şi mănânci fructe sau legume proaspăt culese în timp ce cutreieri printre straturile aşezate precum rafturile din supermarket. Un fel de supermarket in aer liber.

Ideea e simplă, sapi o groapă, mai mult lungă decât lată, faci o grămada înaltă din lemne în groapa respectivă, adaugi materie verde (iarbă proaspăt cosită, resturi din bucatărie, etc) adaugi pământ, adaugi mulci, plantezi răsaduri. Mi-a plăcut la nebunie ideea şi chiar am început să o pun în practică, aşa cum am povestit aici, aici şi aici... dar...

Un mare DAR mă rodea şi nu mă lăsa să dorm. Poiana cu Permacultură se află într-o zonă în care lemnul este mult prea rar. Fiecare copac tăiat doare şi doare rău. Sepp Holzer are lemn din abundenţă în al lui Krameterhof, îşi permite să facă tot felul de chestii cu lemn, dar aici la câmpie, în Sudul României, la câţiva km de Bucureşti lemnul este ceva rar, iar dacă aş vrea să fac atât de multe straturi înalte pe câte poate cuprinde imaginaţia mea, mi-ar trebui probabil vreo 2-3 camioane de lemne. 

Şi azi aşa, mâine aşa, îmi tot storceam creierii, cum să fac, ca să fac straturi înalte Holzer style, dar să nu folosesc lemn? Ce aş putea folosi eu în loc de lemn. Şi atunci mi-a venit o idee. La noi în sud, la câmpie, avem din abundenţă paie. Multe multe paie. Mai ales acum, după ce anul trecut a avut o producţie record de grâu şi alte cereale păioase, paiele sunt din abundenţă şi sunt ieftine. Au destulă celuloză şi destul carbon cât să asigure o descompunere lentă, iar dacă sunt adunate în baloţi sunt suficient de compacte pentru a-şi păstra forma vreme îndelungată şi suficient de poroase pentru a soarbe o cantitate mare de apă şi de aer. Dacă unii oameni îşi construiesc case din baloţi de paie, de ce nu ar merge să facem şi straturi înalte?

Încurajat şi de recenta achiziţie de baloţi de paie ieftini, despre care am povestit aici şi fiind încrezător că voi mai găsi astfel de kilipiruri, m-am hotărât să proiectez experimentul cu straturi înalte din baloţi de paie.

Baloţii pe care îi am, au dimensiunile aproximative de 100 x 50 x 30 cm, iar din calculele mele, pentru un strat cu lungimea de 5 m, lăţimea de 1,4 m şi înălţimea de 1,3 m, mi-ar trebui aproximativ 20 baloti de paie. De fapt 22, dacă punem la socoteală şi mulciul. Asta înseamnă în bani 66 de lei, dacă mai găsesc baloţi cu 3 lei bucata sau 110 dacă baloţii costă 5 lei pe bucată. Ar echivala ca volum cu 3 mc de lemn dar ar fi de 5 sau poate chiar de 10 ori mai ieftin ca bani şi probabil de 1000 de ori mai puţin dăunător mediului.

După cum se vede şi în schema de mai sus, planul meu e următorul:

1. Sap un şanţ adânc de aproximativ 30 cm, lat de 140 cm la nivelul solului si 100 cm pe fundul gropii, iar ca lungime, atât cât vreau să fac stratul de lung. Pământul îl pun deoparte, iar dacă am şi iarbă, mai întâi decopertez iarba şi o pun separat.

2. Aşez primul rând de baloţi transversal pe fundul şanţului.

3. Aşez al doilea rând de baloţi, doi câte doi, pe cant şi în lungul şanţului.

4. Pentru stabilitate, atât a baloţilor cât şi a altor elemente ce urmează a fi adăugate, infig bete de 90-120 cm lungime din loc în baloţii de paie, pot fi şi crengi cu mai multe ramificaţii, nu contează aspectul sau lungimea, contează doar să ţină bine baloţii.

5. Aşez al treilea rând de baloţi de paie, tot pe cant, tot în lung, dar de data asta pe un singur rând, pe mijloc. 

6. Repet figura cu beţele, pentru a fixa si al treilea rând de baloţi.

7. Adaug materie verde, in special in locurile in care balotii foremaza unghiuri drepte, pentru a netezi cât de cât panta. Deşi, cred că ar fi ok şi dacă s-ar forma două mini terase în locurile respective, rămâne de văzut. Tot aici vine şi iarba decopertată

8. Dacă mai e nevoie, mai adaug alte materiale, inclusiv paie desfăcute din balot, pentru a umple golurile.

9. Adaug pământul scos din groapă, iar dacă mai e nevoie adaug o cantitate suplimentară de pământ, eventual din locul în care va fi poteca dintre straturi, pentru că oricum voi adăuga acolo pietris sau pietre sau dale sau ceva asemanator.

10. Adaug mulci, care va fi format in special din paie.

11. Amenajez poteca dintre straturi (cam 60-70 cm lătime)

12. Plantez răsadurile.

Cam aşa arată planul pe hârtie. Să vedem acum ce va ieşi în practică.

Listă elemente componente pentru planul general

Una din primele schite ale Poienii făcute la începutul lui 2011. Încă nu cunoşteam bine locul.

Pentru că este încă iarnă şi prea multe lucruri de făcut prin poiană nu am, m-am gândit să continui cu planurile si proiectele.
Intenţionez ca până la întâlnirea naţională de permacultură de anul acesta să finalizez planul general pentru cei 1500 mp din Poiana cu Permacultura. Pentru a-l putea prezenta celor ce vor veni la întâlnire şi pentru a putea discuta pe marginea lui. Eventual să mai fac ultimele ajustări dacă se vor ivi idei foarte bune la acea întâlnire, iar din vara lui 2012 să încep punerea lui în aplicare.
E drept că unele elemente le-am început deja, altele le vom face încă din primăvară. Dar aş vrea totuşi să urmez un proiect, un plan de permacultură, astfel încât să iasă ceva permacultural şi nu ceva făcut după ureche, fie ea şi muzicală.

Bun, ca să nu o mai lungesc, în articolul de faţă intenţionez să fac o listă cu posibile elemente ce vor fi incluse în planul general de permacultură. Voi începe eu o listă şi vă invit şi pe voi, cititorii şi membrii clubului Poiana cu Permacultură să veniţi cu idei, dacă aveţi, dacă puteţi. Orice idee nouă e binevenită, aşa că nu vă sfiiţi să postaţi un comentariu sau mai multe.
Sunt binevenite şi criticile constructive. Dacă credeţi că un element nu prea s-ar potrivi in Poiană vă rog să precizaţi şi de ce. Mulţumesc.

Şi acum iată lista:

1. Sprială codimente. Da, ştiu că e deja un clişeu şi ceva banal să faci spirală de condimente, dar cred ca e un element decorativ important şi un element util, mai ales dacă vom petrece mai mult timp şi vom mai şi găti acolo sau măcar vom face salate cu legumele din grădină. Şi plus de asta e o chestie fun de făcut şi de arătat vizitatorilor.

2. Pajişte. Ar avea mai multe functiuni. Parcare pentru musafirii veniţi cu maşină. Loc de popas pentru cei veniţi cu cortul. Loc de adunare când sunt mai mulţi oameni, etc.

3. Grădină legume anuale. Un loc în care vom face straturi înalte, şi vom planta diverse legume, de la ceapă, usturoi, ridichii, salată, roşii, castraveţi, ardei, cartofi, vinete şi multe altele.

4. Gard viu. Necesar atât pentru a crea adăpost pentru vânt cât şi pentru a feri locul de priviri indiscrete, de a ţine diverse animale nepoftite la distanţă şi de a reduce poluarea fonică precum şi poluarea aerului cu particule de praf sau funingine şi alte cele.

5. Pepeinieră. Ideea cu pepiniera mi-a venit acum câteva minute şi m-a determinat să fac această listă. Am câţiva sâmburi de diverşi pomi, inclusiv ghinde de stejari. Mă gândeam că nu ar strica să amenajez un loc strict pentru a creşte pomişori mici din seminţe pe care apoi să îi transplantez acolo unde s-ar potrivi mai bine.

6. Seră. Cred că mai corect ar fi sere, pentru că e posibil să fie mai multe.

7. Adăpost păsări. Există deja unul dar s-ar putea să fie mai bun unul mobil, adică un tractor. Şi s-ar putea să vreau alt amplasament.

8. Rezervor apă. Ma gandesc la colectarea apei de pe acoperiş şi folosirea ei pentru udarea grădinii. Poate fi făcut din butoaie de plastic/tablă, legate în serie.

9. Mlaştină. Asta aş face pentru a filtra apa provenită de la duş şi de la bucătărie.

10. Lac. Şi aici ar putea fi mai multe lacuri, unele mai mici, altele mai mari. Depinde câtă apă s-ar aduna. De exemplu ar putea fi un lac în care se adună apa filtrată de mlaştină, în care să se bălăcească câteva raţe sau gâşte. Gâşte care ar fi din când în când ocupate să tundă pajiştea. :)

11. Livadă/Pădure Grădină. În această toamnă am de gând să plantez cât mai mulţi pomi.

12. Sistem alimentare cu apă uz casnic. Eu mă gândeam la o pompă acţionată de vânt (poate fi şi una solară), pentru a urca apa din puţ într-un rezervor aflar undeva la înălţime. Plus un sistem de încălzire solară a apei, plus instalaţii de aducţiune şi evacuare.

13. Foişor. Când e frumos afară ne adunăm pe pajişte, dar când plouă sau e caniculă, parcă ne-ar prinde bine să stăm la umbră sau la adăpost.

14. Cuptor/sobă/vatră/bucătărie de vară. O să avem nevoie să mâncăm şi să preparăm mâncarea. Deci ar fi bun amenajat un loc special pentru asta.

15. Depozit/magazie. O să avem nevoie să depozităm chestii acolo. Există ceva construit, rămâne de văzut cum le împărţim pe mai multe funcţii.

16. Păsări. Eu aş opta pentru ceva găini şi ceva gâşte. S-ar putea să fie suficient pentru acea suprafaţă. Dar asta înseamnă să locuiesc acolo aproape permanent sau să găsesc un sistem de a le hrăni. Mai există şi pericolul de a fi furate. Mai vedem cum le organizăm. Dar ar fi deosebit de utile.

17. Popas pentru porumbei. Pentru că tot am vorbit de păsări. Dacă nu pot avea găini sau gâşte, măcar porumbeii să viziteze Poiana.

18. Stupi de albine. Chiar vreau să aduc în poiană şi vreo câtiva stupi Warre. Trebuie să proiectez un loc şi pentru ei.

19. Grămada de compost. Este necesară pentru că am decis să folosesc "compost toilet". Compostul se va dovedi foarte util când voi planta livada.

20. Poteci şi drumuri de acces. Şi pe astea trebuie să le am în vedere la proiectare.

21. Casa. Există, dar voi proiecta în jurul ei chestii.

22. Puţ. Există, posibil să mai facem altul.

23. Bolţi/plante agăţătoare. Bune pentru umbră şi adăpost.

24. Vita de vie. Există şi va fi integrată in gardul viu.

Deocamdată atât. E o listă deschisă. Dacă îmi mai vin idei, mai adaug. Dacă vă mai vin şi vouă idei, le adaug şi pe ele. E o listă cu posibile elemente, pe unele poate le voi folosi pe altele poate nu sau poate nu deocamdată. Dar e bine să fie o listă cât mai lungă, pentru a avea de unde alege şi pentru a folosi şi altora care vor să facă un astfel de plan.

Proiectul Lada cu Cartofi

Hai să începem anul în forţă, cu proiecte şi alte lucruri asemenea. Pentru că pe un alt blog vorbeam despre o iarnă fără zăpadă, m-am gândit că ar fi util să mă pregătesc din timp pentru a pune cartofi, poate chiar prin februarie.
Am încercat tehnica de creştere a cartofilor pe verticală şi anul trecut. Atunci am pus intr-un strat înalt, de aproximativ 80x80cm, 1/2 kg de cartofi. Şi am scos 2,6 kg. Echivalentul unei productii de 4 kg/mp sau 40 t/ha, proporţional vorbind. Nu e rău deloc, dar oamenii spun că folosind acest sistem de creştere a cartofilor pe verticală poţi face şi 100kg pe mp. Eu pentru anul 2012 mi-am propus să scot măcar 10kg de cartofi de pe 0,64 mp. Ceea ce ar echivala cu o productie de 15-16 kg/mp.
Cum am procedat anul trecut. Am început în prima jumătate a lunii aprilie:

am construit o cutie 80 x 80 cm
7 aprilie 2011

am adăugat ziare
 şi resturi din bucătărie

pământ, iarbă, pământ
20 cm înălţime

am plantat cartofii
 la aproximativ 15 cm distanţă

am adăugat iar pământ şi iarbă
am udat la fiecare pas

Cartofii la o lună după plantare
6 mai 2011

Cartofii la puţin mai mult de 2 luni
15.06.2011

Prima recoltă de cartofi  - 15.06.2011
aproximativ 1 kg

Despre principiile de funcţionare a ale acestui sistem, puteti citi mai multe pe tinput.com precum şi în cartea Introduction to Permaculture, după un curs sustinut Bill Mollison, la capitolul IX - Permaculture Techniques, pagina 2.
Inainte de a elabora proiectul pentru anul 2012, as vrea să trec în revistă erorile făcute de mine în 2011 şi identificate până acum, precum şi erorile făcute de alţii:

Sunt o mulţime de filmuleţe de genul ăsta pe youtube. Eu l-am ales pe cel mai scurt. Sunt unele si de 15 minute. Toate sunt cu eşecuri ale cutiei de cartofi. Dar eşecuri dintr-alea grave, în sensul că oamenii găsesc 2-3 cartofi în cutie, şi ăia obosiţi.

Erorile făcute de alţii:


1. Eroarea numărul 1 pe care am remarcat-o la toţi cei de pe youtube, este aceea că au umplut cutia cu pământ. Pământ care sub propria greutate, se tasează şi nu lasă loc cartofilor să crească. De ce nu găseşti cartofi mai jos de 20 cm sub pământ. Păi de-aia.
2. Eroarea numărul 2 este legaă cumva de prima şi ţine de lipsa de oxigen, la o adâncime mai mare. Cutiile alea prinse cu şuruburi, aproape etanşe lasă prea puţin oxigen să treacă. Pământul bătătorit are cam acelaşi efect.
3. Eroarea numărul 3, este temperatura, sunt unii care si-au pus cartofii în recipiente lăsate în plin soare şi care se încing uşor. La peste 25 de grade, temperatura solului cartofii încetează să mai crească, iar dacă e prea cald, chiar mor.
4. Eroarea numărul 4, nu sunt foarte sigur de ea, dar adăugarea de pământ/mulci după ce cartofii au făcut deja frunze, nu e foarte productivă. Stimulează creşterea tulpinii, nu a rădăcinilor. Iar tuberculii (cartofii) cresc pe rădăcini, nu pe tulpină. Cineva spunea că adaugă mulciul înainte să crească frunzele şi astfel stimulează creşterea rădăcinilor.
5. Eroarea numărul 5, toti cei de pe youtube au aşteptat sezonul de recoltare pentru a recolta. Sistemul de creştere a cartofilor pe verticală permite să recoltezi în mai multe etape şi e chiar recomandat să o faci, pentru a lăsa loc cartofilor mai mici să crească şi ei. Din experienţa mea cartofii pot fi recoltati cam la 1 lună după ce le-a dat frunzele şi tulpinile au ajuns la 25-30 cm înăltime.

Erorile făcute de mine:


1. Am pus cartofii prea deşi. 14-15 cm între cartofi, chiar dacă erau mici, e cam puţin, se sufocă unul pe altul.
2. Am adăugat prea multă materie verde (iarbă verde proaspăt cosită). Puţină iarbă verde cosită nu strică, dacă adaugi suficientă materie uscată, bogată în carbon, chiar adaugă un plus de nutrienţi, azot, etc. Dar dacă pui prea multă, mai ales dacă plouă abundent, materia verde se transformă în mâzgă, se descompune anaerob şi sufocă cartofii sau le arde tulpinile.
3. I-am pus târziu. Au avut doar 2-3 luni până a venit căldura si s-au ofilit
4. I-am lăsat în plin soare. În câmp deschis nu e nicio problemă să stea în soare dacă sunt în sol, dar dacă sunt deasupra solului, lada se încălzeşte mai repede şi e bine să aibe un pic de umbră, în special în jurul amiezii, pentru a menţine o temperatură mai mică în sol.

Ce voi face diferit în anul 2012?


1. Voi începe devreme, dacă vremea se va arăta blândă, chiar la începutul lui februarie am de gând să pun cartofii.
2. Voi folosi un strat de paie, apoi unul de pământ în care voi pune cartofii, apoi alt strat de paie. Paiele au rolul de a menţine suficient aer în sol precum şi rolul de a izola cartofii de eventualele geruri de la sfârşitul iernii şi începutul primăverii, precum şi de căldurile din mijlocul verii. Trebuie să am grijă însă să rup mereu stratul de paie, să nu las multe paie la un loc pentru că dacă sunt multe şi sunt ude au tendinţa de a se încinge, bacteriile termofile proliferează si pot ridica temperatura şi până la 70 grade celsius. De aceea, am lăsat deja un balot de paie afară în ploaie şi în zăpadă ca să se descompună aerob şi să putrezească. Dacă folosesc straturi succesive de paie şi pământ, iar paiele sunt suficient de vechi, atunci riscul de a se încinge scade. Aş putea să şi amestec paiele cu pământ, dar e o muncă în plus.
3. Voi planta cartofii mai rari. Cam la 20-25 cm unii de altii. De asemenea îi voi planta la 35 - 40 cm de sol pentru a-şi dezvolta rădăcini şi în jos
4. De îndată ce vor ieşi colţii din paie voi mai adăuga succesiv straturi de paie şi de pământ, până când voi ajunge la înălţimea de 1 m sau până când vremea de afară va fi suficient de blândă şi nu va mai exista pericol de îngheţ.
5. În paralel voi face o a doua cutie pe o locatie care oferă umbră la prânz şi soare doar dimineţa şi seara. Această cutie va fi pentru cartofii de toamnă, cu care am de gând să merg până în decembrie. Depinde cum va fi vremea şi când se va ofili planta.
6. De prin mai-iunie, în funcţie de cum va fi vremea şi cât de repede vor creşte cartofii voi începe să recoltez, de jos în sus. Cu ocazia asta voi şi aerisi puţin solul şi voi amesteca paiele cu sol. Astfel cartofii mai mici pot creşte şi ei până se ofileşte planta.
7. Voi avea grijă să las să treacă destul de mult aer prin cutie.

schiţă ladă plină, secţiune

Acesta e doar un proiect. El mai poate suferi modificări pe parcurs în functie de realităţile din teren. Dacă aveti alte idei, observatii, sfaturi sau comentarii, vă rog să le exprimaţi mai jos. Sunt bine venite.