sâmbătă, 4 martie 2017

Săpătură dublă și pătrunjel.

Astăzi am revenit în Poiana cu Permacultură după o absență de aproape doi ani. Tânjeam deja de vreo 2-3 luni de zile să pun din nou mâna pe unelte și să mă joc cu ele în grădină. Și iată că azi s-au aliniat planetele, s-au potrivit planurile, ne-au ieșit pasențele și am reușit să fac prima lucrare în grădină pe acest an.

Am ales să lucrez o parcelă micuță pe care cultivasem în urmă cu 2 ani, salată, ridichii, ceapă, iar mai apoi, în cultură succesivă plantasem roșii și ardei. Îmi amintesc că am mâncat de pe acea parcelă o grămadă de ceapă verde și salată. Pe de altă parte, ridichiile, roșiile și ardeii nu au produs mai nimic. Și este de înțeles asta, pentru că parcela este situată într-o zonă cu semi umbră. Are soare de dimineață până după prânz, după care, umbra părului, a caisului și a casei, vin pe rând deasupra parcelei. Pe un astfel de teren, merg bine spre foarte bine frunzoasele, dar nu prea merg plantele care fac depozite mari de zaharuri, fie în rădăcină, fie în fructe, pentru că nu au destulă energie pentru aceste procese.

Anul acesta am decis să schimb un pic tactica. Pentru că e o parcelă aflată chiar lângă aleea principală ce merge spre spatele curții, unde se află și puțul, putem spune că se află practic în zona 1, zona cea mai frecventată. Pe de altă parte, așa cum spuneam se află într-o zonă cu semiumbră. Prin urmare, pe această parcelă merge să cultiv plante de la care vreau să recoltez preponderent frunze, de preferat întreg sezonul, și să fie o parcelă pe care să o vizitez des. Prin urmare, am ales să semăn pătrunjel. Folosim frunzele de pătrunjel foarte des la tot felul de mâncăruri și salate și cel mai bun este când e proaspăt recoltat.

Dar ca să pot semăna pătrunjelul, trebuia să pregătesc puțin parcela. De data asta am decis să o pregătesc puțin mai mult. Am decis să fac o săpătură dublă sau, așa cum se numește în engleză, ”double digging”. Dacă nu știți ce în ce constă această tehnică, puteți urmări videoclipul de mai jos:


Este cel mai apropiat de ceea ce am făcut eu. (multumesc WorkWith Nature pentru acest clip.)

Pe scurt, am dat la o parte primul strat, am săpat un șanț, ceva mai lat de o cazma și am pus pământul deoparte, apoi am afânat pământul din profunzime cu furca pentru săpat, am pus un strat de resturi vegetale si buruieni cu rădăcinile în sus și am mutat apoi pământul din următorul șanț, peste primul șanț.

Practic, am afânat pământul până la aproximativ 35-40 cm adâncime și am reușit să ridic parcela respectivă cu vreo 15-20 cm. Am obținut practic un pat înălțat cu sol afânat pe o adâncime de până la 60 cm.

Eu am lucrat pe o parcelă mică, de 2-2,5 mp. Practic am avut de săpat o parcelă de 2,5-3m lungime pe 80-90 cm lățime. Și l-am făcut în aproximativ 1 oră și jumătate, cu tot cu întreruperi (am fost acolo cu copiii și am avut întreruperi multe și dese sau lungi). Cu puțin antrenament și lucrând susținut, cred că 2-3 mp pe oră e realist. Începutul e cel mai greu. Până pregătești ce ai nevoie, până faci primul șanț. După care merge destul de ușor.

De asemenea, am remarcat faptul că, schimbând în permanență uneltele cu care lucram și implicit poziția de lucru, nu mi s-a părut nici monoton, nici obositor.

Este o metodă foarte bună de a îmbunătăți calitatea structurală a solului argilos. O recomand pentru solurile care au stat mult timp nefolosite sau pe care s-a arat mult timp și au format așa numit ”hard pan”, stratul acela de sol dur, foarte compactat, la adâncimea de 25-30 cm.

În urmă cu 2 ani, am preferat să aerez și să afânez parcela respectivă la suprafață doar cu furca pentru săpat. Adică ce am făcut acum cu stratul din profunzime. Tot cu acea ocazie, am scos o mulțime de rizomi de pir. Ceea ce mi se pare interesant, este faptul că după 2 ani, nu a revenit încă pirul. Am găsit rădăcini de ștevie și alte buruieni, dar niciun fir de pir. E de urmărit. Poate e o metodă eficientă de a scăpa de pir pe suprafețe mici sau poate funcționează doar în zonele semiumbrite, unde pirul e combătut eficient de alte buruieni.

De asemenea, pentru că stratul de suprafață fusese săpat în urmă cu 2 ani și mai pusesem și ceva compost, și ceva mulci, pământul era forte ușor de lucrat, de săpat. Pe de altă parte, în profunzime, era destul de tare, compactat, dar nu imposibil de spart.

În concluzie, e o medodă bună pentru regenerarea și pregătirea terenului din Poiana cu Permacultură, pentru că avem sol lutos dar și pentru că terenul nu a mai fost lucrat mult timp. Terenul e plin de râme și între timp au apărut și cârtițele ceea ce este într-adevăr semn bun. Indicatorii sunt clari pentru un sol bun, lutos dar compactat. Tot ce e nevoie, e puțină atenție și ceva muncă fizică.

Odată făcută această lucrare, trebuie să fim atenți și să prevenim compactarea. O metodă ar fi să cultivăm pe paturi înălțate, astfel încât să nu mai călcăm decât pe poteci dinainte stabilite. De asemenea, o metodă foarte bună ar fi mulcirea. Nu în ultimul rând, solul trebuie acoperit cât mai repede cu plante și menținut așa acoperit tot timpul.

De aceea, am semănat pătrunjelul foarte des, pe toată parcela. Pătrunjelul are rădăcina pivotantă, la fel ca morcovul, ce sfredelește pământul în profunzime, iar la surpafață ar face un covoraș verde din care vom tunde câte puțin din când în când.

Aș fi vrut să îi pun și un companion sau doi pătrunjelului, dar toate plantele cu care s-ar potrivi sunt plante care preferă soarele. De aceea am preferat să îl pun singur. Oricum e parcelă mică. Cred că îi va fi foarte bine.

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Introducere in permacultura - eveniment organizat pentru finantarea ICPR





Dragi prieteni, cum spuneam si in articolul anterior am planuri mari pentru Poiana cu Permacultura. Unul dintre aceste planuri este afilierea la reteaua de centre permaculturale a Institutului de Cercetare in Permacultura din Romania (ICPR). Acest institut este in prezent in proces de constituire si nu mai putin de 12 persoane active in domeniul permaculturii sunt implicate intr-un fel sau altul in acest proces de constituire. Evident lista este deschisa si pot adera si mai multi oameni.

Ca orice lucru de genul acesta si acest proces de constituire are nevoie de ceva fonduri pentru a porni la drum si am ales, ca modalitate optima de strangere de fonduri, sa organizam un curs de introducere in permacultura, in care sa oferim celor interesati oportunitatea de a invata cate ceva despre permacultura, pe de o parte, iar pe de alta parte sa ajute la infiintarea acestui institut.

Ce este ICPR? 
Potrivit viziunii definite in comun, ICPR este o reţea de oameni şi centre permaculturale, activă, unită, deschisă şi integratoare faţă de comunitate, în perpetuă evoluţie şi dezvoltare. Iar ca misiune, institutul susţine activ practica permaculturii în Romania pe planurile social, economic şi de mediu înconjurător prin comunicare, educaţie, cercetare, centre demonstrative, conectare cu instituţii naţionale şi internaţionale.

Practic ICPR îşi propune mai multe obiective esenţiale printre care:

Să formeze o reţea de oameni şi centre în care se practică permacultura şi astfel să faciliteze schimbul de informaţii şi de experienţă precum şi crearea de credibilitate şi notorietate.
Să faciliteze un proces organizat de cercetare în permacultură, prin care să obţinem date utile pentru toţi cei interesaţi de permacultură
Să adapteze programa de curs PDC la realităţile şi specifiul României, să formeze instructori de permacultură locali şi să faciliteze un proces de diplomă local.
Să creeze şi să menţină relaţii de colaborare cu alte organizaţii din ţară şi străinătate pe temele educaţie şi cercetare în permacultură, sustenabilitate, ecologie, etc.

ICPR va fi un instrument, o organizaţie, care va fi în folosul tuturor celor interesaţi să practice permacultura sau să îi înveţe pe alţii despre permacultură.

Despre ce vom vorbi?

-eticile si principiile permaculturii
-metodologia de abordare a designului unei proprietăţi
-importanţa şi rolul topografiei în design
-soluri, apă şi păduri
-grădini de legume pentru nevoile proprii
-grădini silvice / "forest gardens"
-compost şi vermicompost
-reutilizarea apei menajere în grădină/livadă
-introducere în construcţii naturale
-introducere în sisteme agroforestiere la scară de fermă, păşunat prin rotaţie, keyline design
-exemple de design rural şi urban
-contextul social şi economic al unei ferme rurale
-proiecte rurale şi urbane în care ne putem implica
-permacultura socială, comunităţi

Cu cine?

Teodor Terpez: economist, trainer şi designer certificat de permacultură, iniţiator al proiectului Poiana cu Permacultură, implicat activ în iniţiative de tranziţie şi de permacultură.

Dr. Laura Magyar – doctor în ingineria mediului, specialist în sisteme informatice geografice, cu experienţă în predarea planificării teritoriale, trainer şi designer certificat de permacultură.

Gabriel Diaconu (Permacultura Strambeni) - trainer şi designer consultant de permacultură, concentrat pe ferme, dar cu experienţă şi pe proprietăţi mici urbane sau rurale, fost membru al echipei RidgedalePermaculture, locuieşte la ţară de 3 ani.

Când şi unde?

În 17 şi 18 ianuarie 2015, la Scoala 64 "Ferdinand" , între orele 9 si 17.
Participanţii sunt rugaţi să aducă mâncare pentru prânz, pe care o vom pune la comun, vom face schimb de reteţe, surse de hrană bio, etc

Pentru inscriere si confirmarea participarii va rog sa trimiteti email la: laura.melenti@gmail.com

De asemenea, va rugam sa veniti la curs pregatiti cu 150 de lei, donatia pentru infiintarea ICPR. 

Pentru mai multe detalii si interactiune cu ceilalti participanti, puteti accesa pagina evenimentului de FB, aici: https://www.facebook.com/events/762280720487819/?ref_dashboard_filter=upcoming

joi, 1 ianuarie 2015

La Multi Ani 2015!

A mai trecut un an prin Poiana cu Permacultura. A fost un an plin de evenimente permaculturale si de alta natura, evenimente care m-au tinut departe de Poiana, dar si de acest blog. Insa noul an se arata cu noi oportunitati si resurse pentru reinventarea Poienii si pentru mai multe experiente placute in gradina alaturi de prieteni.

Anul ce a trecut a inceput cu un curs de introducere in permacultura, un curs pe care l-am organizat impreuna cu Romania in Tranzitie si in care mi-am exersat pentru prima data aptitudinile de profesor alaturi de Gabi de la Strambeni. Acest curs a adunat 40 de persoane interesate, unele dintre acestea venite chiar de departe pentru a participa la curs. A fost un curs reusit in urma caruia s-au nascut noi proiecte de permacultura si de tranzitie. Unul dintre aceste proiecte este Gradini Urbane Comunitare, care are printre altele si gradina de pe terasa cladirii DGASMB din Bucuresti.

A urmat apoi cursul PDC din aprilie cu Rakesh, curs despre care am relatat pe larg aici, zi de zi, in jurnalul de PDC.

In vara am fost invitat la Bacau sa tin un curs de introducere in permacultura. A fost primul curs pe care l-am facilitat singur si a fost o experienta din care am invatat multe lucruri. In urma acestui curs s-a format o mica comunitate in Bacau ce se ocupa acum de implementarea unui proiect permacultural intr-o scoala din oras.

Am initiat si am organizat un al doilea PDC care s-a vrut a fi un PDC organizat de comunitate si in acelasi timp cel mai accesibil curs de acest fel organizat in Romania pana acum. Am invatat din nou o multime de lucruri din greseli si din aceasta experienta. Am inteles ca a construi o comunitate in jurul unui proiect presupune mult mai multa energie investita. In final, in urma cursului de La Gugu, s-a nascut si o comunitate, dar nu asa cum planuisem eu initial. Totusi rezltatul este unul bun, iar cursul a fost reusit si apreciat.

Gradina din Curtea Scolii, un proiect al initiativei Bucuresti in Tranzitie a trecut prin al treilea an de viata. Acum se pregateste pentru al patrulea intr-o noua formula, un nou design de permacultura este pregatit de o echipa din care fac si eu parte ca voluntar. Lucram la acest design inca din octombriec2014 si ne pregatim sa il finalizam pana la finalul lunii ianuarie 2015.

O alta initiativa a luat nastere in Bucuresti, pe strada Matasari, nr. 5-7. E un alt proiect de permacultura si gradinarit urban la care lucrez tot voluntar, impreuna cu alti entuziasti. Si acest proiect ar trebui sa fie gata pana in primavara cand vom incepe implementarea lui.

Poate cel mai important eveniment al anului 2014 a fost intalnirea nationala a designerilor de permacultura pe care am initiat-o si care a avut loc pe 29 si 30 noiembrie. Este un eveniment important in opinia mea pentru ca odata cu aceasta intalnire s-a format o echipa de permacultori ce lucreaza intens la crearea Institutului de Cercetare in Permacultura din Romania, o organizatie ce va sustine activ practica permaculturii in Romania. Ma bucur enorm ca fac parte din aceasta echipa si ca in felul acesta pot contribui la raspandirea permaculturii in Romania.

Cat despre Poiana cu Permacultura, a ramas in suspans, mai ales pentru ca aparuse o oportunitate de a o muta in alta parte. Aparuse un cumparator pentru terenul si casa respectiva si ne gandeam ca poate reusim sa cumparam un teren cu casa mai ieftin in alta parte si sa facem niste investitii care sa ne permitem sa si locuim pe terenul respectiv si sa ne ocupam mai indeaproape de gradina si de implementarea proiectelor permaculturale.

Intre timp lucrurile s-au schimbat. Tranzactia s-a tot amanat si devine tot mai incerta pe masura ce trece timpul. Am rezolvat intre timp cu succesiunea si cu alte acte si ne-au mai ramas ceva bani cu care putem sa facem si conexiunea la reteaua de electricitate. Asta inseamna ca suntem tot mai aproape de a face locul acela mai primitor si mai usor de locuit.

De aceea, pentru 2015 am planuri mari cu Poiana cu Permacultura. Planuri pe care vi le voi dezvalui in postarile urmatoare, ramaneti conectati!